Roman poliţist
Charles Haquet : « In scriitura unei ficţiuni te simţi cu mult mai liber decât în redactarea unui articol »
Odessa blues nu e o poveste de dragoste cu Marea Neagră în peisaj, ci ține mai mult de latura practică a vieţii omenești, alimentația. Acțiunea nu se petrece doar în partea estică a Europei, căci eroii, Marco și Camille te plimbă prin Franța, Ucraina, Bulgaria și îndepărtata China. Acțiunea romanului a plecat nu din imaginația autorului, ci de la o anchetă pe care autorul și, în același timp, jurnalistul publicației franceze L’Express, Charles Haquet, a făcut-o despre mafie și legăturile ei cu traficul alimentar. Și, ca să fim sinceri, oare câți dintre noi ne gândim în mod serios la traficul alimentar? Cartea ne dezvăluie o paradigmă în care omenirea se zbate de mulți ani: care sunt standardele pe care produsele alimentare trebuie să le respecte din punctul de vedere al unei agenții din subordinea Ministerului Sănătății pentru a le putea servi la masă? Cât și mai ales ce suntem dispuși să facem pentru ca sănătatea noastră să nu fie afectată de mercantilism și de relațiile comerciale dintre diverse firme?
Cartea, tradusă în limba română în acest an la Editura Libris din Brașov, a fost lansată la festivalul de carte și muzică Brașov, în prezența autorului și a traducătoarei, Iulia Badea-Guéritée (http://libriscultural.ro/?project=festival-de-carte-si-muzica-brasov-ed5). Întrebările de mai sus și-au găsit fiecare o posibilă pistă de înțelegere dar și un posibil răspuns iar autorul, Charles Haquet, care a debutat în România cu acest volum, ne-a spus câteva cuvinte despre acest roman.
Alexandru Ojică: Aceasta este prima carte care v-a fost tradusă în limba română?
Charles Haquet: Da, este prima. Sper că vor urma altele! Aş vrea foarte mult ca cititorii români să ajungă că cunoască seria mea istorică din Japonia epocii Meiji, care are ca personaj principal un fost samurai care se confruntă cu intrigi poliţiste.
Ce este real şi ce este ficţiune în “Odessa Blues”?
Totul a plecat de la o anchetă pe care am realizat-o pentru revista L’Express, despre “noile riscuri alimentare”.
http://www.lexpress.fr/actualite/societe/sante/alimentation-ces-menaces-emergenteş1273164.html
Mi-am dat seama că imaginaţia industriaşilor necinstiţi şi a grupurilor mafiote era nelimitată, şi că aveam suficientă materie pentru a scrie un roman cu acest subiect. Îmi doream chiar ca acest roman să poată sensibiliza cititorii asupra unui subiect serios, prin această carte. Un fel de “roman de luptă”, în care toate descrierile sunt inspirate doar de “lucruri văzute”.
Care este relaţia între jurnalistul dar şi scriitorul Charles Haquet?
Ca jurnalist realizez adeseori anchete şi reportaje care sunt adeseori materie primă excelentă pentru romane. Găsesc adeseori scene, personaje, atmosfere pe care le transpun ulterior în romanele mele. Pentru mine, a arunca “poduri” între aceste două lumi (jurnalism şi scriitură) este pasionant. Însă scriitura unui articol sau a unei cărţi este diferită, ritmul nu este deloc aceeaşi. Iar în scriitura unei ficţiuni te simţi cu mult mai liber, chiar dacă aceasta din urmă se inspiră din fapte reale, decât în redactarea unui articol, în care restitui de fapt fructul unei anchete, caz în care ai datoria de a rămâne obiectiv şi de a nu inventa nimic!
De ce ar trebui să vă citească un cititor român?
Deoarece acest subiect al “mâncării proaste”, şi chiar al alimentelor falsificate, deoarece abordez şi acest subiect, este foarte îngrijorător. Alimentele contrafăcute nu sunt o problemă doar pentru Franţa, ci pentru întreaga Europă. Românii, ca şi europenii în general, nu privesc cu suficient de multă atenţie ceea ce se află în farfuriile lor…
Odessa blues (Ed. Libris, Brașov, 2016, 290 p., traducere de Iulia Badea-Guéritée)
Interviu realizat de Alexandru Ojică
http://www.libris.ro/odessa-blues-charles-haquet-LIB978-606-8814-03-2–p1048662.html
My Cult Events 