am urmărit de departe disputa dintre Diana Dumbrava și managementul teatrului național. și discuțiile din timpul acestei dispute, unele atingînd cote mari ale ridicolului dar și ale discriminării pe față. cert e că avem niște mari probleme: mii de actori, regizori, dramaturgi, scenografi, critici de teatru și manageri cu patalama (căci unatc are un master de management cultural pe care l-am absolvit și eu), care șomează, vorba cuiva. dar ce trebuie să reținem din această dispută este că șomează și ăia angajați în teatru numai că șomează pe bani. cred că sînt zeci de actori angajați în București care nu joacă de ANI de zile în teatrele lor. unii nici nu mai vor să joace, se mulțumesc cu salariul, alții suferă cumplit și adună frustrări.

noi toți ăștia care NU jucăm sau NU montăm spectacole, fie angajați, fie nu, avem aceeași problemă: NU AVEM UNDE SĂ JUCĂM. în bucurești nu există suficiente săli de închiriat potrivite pentru teatru, mai ales pentru teatrul independent. sălile în care se joacă azi teatru independent sînt puține și unele sînt chiar nepotrivite, dar tot jucăm în ele pentru că n-avem ce face. la Godot e coadă, la unteatru s-a format deja o echipă, mai sînt 2-3 locuri, acolo, unde se mai face cîte ceva și restul sîntem pe nicăieri. deci, de fapt, azi ne batem pe spații, nu pe calitatea spectacolelor și nici măcar pe aderența la public. nu avem o concurență reală și productivă între noi pentru că nu avem de fapt unde să jucăm. și asta nu mai e de ani de zile un lucru de rușine, cum încearcă unii să sugereze. e doar o lipsă totală de viziune a celor care împart bugetele culturale și păstoresc cumva soarta teatrului românesc.

ș-am fost elegantă cu lipsa de viziune.

IMG_0001

și pentru că nu avem săli nu avem nici producători, că n-avem nevoie de ei, nu avem nevoie nici regizori de scenă freelanceri și așa mai departe, de tot personalul teatral. avem puțini critici de teatru care chiar scriu critică de teatru pentru că, nu-i așa, neavînd chiar o viață teatrală efervescentă nu e nevoie nici de ei. cred că multe pleacă de la această lipsă de spațiu teatral. gîndiți-vă: zona din România unde există săli care au putut fi închiriate cumva, și chiar are o tradiție a spectacolelor care se schimbă an de an, mă refer la litoral, zona aceea are impresarii ei, are producătorii ei… un ritm al ei, stelele ei, publicul ei. producem sute de specialiști an de an, apoi le spunem că, stai să vezi, nu ești destul de talentat ca să fii angajat la stat, și mai stai și tu la coadă puțin. mda, te-am fentat cu diploma aia și masterele pe care le-ai făcut. te-am fentat ăăă puțin.

teatrului independent ca să se dezvolte și să ofere un loc de desfășurare numărului mare de artiști șomeri îi trebuie săli de dimenisuni mici și medii, undeva între 50 – 200 de locuri. (am făcut eu cîndva o socoteală că de pe la 120 de locuri în sus chiar îți rămîn și ție, organizator-actor-regizor și ce mai ești, ceva bani.) teatrului independent îi trebuie săli sigure, care să nu cadă în capul publicului la primul cutremur, săli în care să nu iei foc, săli cu acustică bună și minime dotări teatrale: niște lumini acolo, vreo două cabine de machiaj deși godot se descurcă cu una, toalete decente, un spațiu de depozitare decor. există un sistem de închiriere care deja funcționează: cel cu 30% din încasări sau o sumă fixă în cazul în care n-ai spectatori. și sălile astea ar trebui construite de stat ca o măsura de susținere a teatrului pe termen lung și pentru că privații, pur și simplu, mai greu s-ar aventura la așa ceva și/sau în general n-au bani, n-au cum să cumpere o clădire, un spațiu în centrul vechi ș.a.m.d. ar fi un pas foarte clar al autorităților culturale de-a susține teatrul lăsîndu-l în același timp să-și facă de cap. și dacă banii ar prisosi eu aș mai sprijini și înființarea trupelor independente, nu prin a le da bani direct, ci prin consiliere și asistare gratuită la înființarea unor firme/ONG-uri, asistență gratuită și training pentru obținerea fondurilor europene, traniniguri în management și producție teatrală.

așa că, dac-aș fi vreo zeiță în teatru, asta aș face: banii ăștia pe care i-aș folosi pentru susținerea și stimularea teatrului independent i-aș tăia în mare parte de la teatrele de stat care-și țin proprii actori pe bară cu anii în timp ce au bugete monstruoase pentru colaboratori. ori actorii ăia nu-s buni și trebuie dați afară sau pensionați ori managementul are agenda lui proprie și în amîndouă cazurile ceva e putred în danemarca.

bucurați-vă că sînt sau că nu sînt zeiță.

cum vă place.