Tags

,

Blue Ruin” e un revenge movie făcut din cîți bani a putut strînge regizorul de pe cardurile lui și cît a strîns pe kickstarter, adică un low-low budget, mai ales pentru industria americană. Dar și pentru noi, unde, regizorii nu-și pot închipui cum să facă un film fără mii, zeci de mii, sute de mii de euro/dolari. Fără milioane. Ei bine, ăsta e un film de lung metraj care n-a costat milioane. Nici măcar sute de mii de ceva…

De regizor, Jeremy Saulnier, care a scris și scenariul și a fost și DOP, și de actorul din rolul principal, Macon Blair, n-ați auzit cu siguranță niciodată. Nici eu. Jeremy Saulnier a fost mai mult tehnician și operator pe la cîteva filme de care iarăși n-am auzit. Macon Blair e un actor între două vîrste, fleoșcăit ca orice bărbat între 2 vîrste care nu s-a mai dus la sală din liceu. Nimic care să te pregătească pentru surpriza plăcută pe care au oferit-o. Pentru că, Blue Ruin e un revenge movie fresh, bine făcut, care poate intra direct în topul celor mai bune filme de acest gen din toate timpurile. Adică… Gladiatorul, Oldboy, Memento, Kill Bill, din astea.

blue_ruin-uk-trailer-for-award-winning-revenge-thriller-blue-ruin-2

Da, Gladiatorul e un revenge movie. Adică un film în care motivația care împinge totul înainte e răzbunarea. De regulă, un nene rău îi omoară familia sau pe cineva din familie eroului, cum îi face Commodus lui Maximus Meridius, asta în primele scene sau într-un alt timp care e doar amintit în film, și apoi, eroul îl urmărește pe acest nene rău tot filmul ca în final să i-o plătească. Asta e pe scurt, povestea unui revenge movie.

maxresdefault

În ”Blue Ruin” povestea e dezbrăcată de toate atributele fabuloase pe care le găsim în Gladiatorul sau Kill Bill. Eroul este la începutul filmului un om al străzii, fără mușchi și fără șarm. Acest erou, fără calități fizice deosebite și fără pregătire, vrea să se răzbune. Cum o să poate face așa ceva?? Fără mușchi de poveste, ca la noooi nu mai este!, efecte speciale, mașini de vis, arme un pic S.F.; a, și adversari pe ”măsură”, adică nici foarte proști, dar nici suficient de deștepți. Este problema și întrebarea pe care și-au pus-o regizorul Jeremy Saulnier și actorul Macon Blair: ce se întîmplă dacă răzbunarea trebuie dusă la bun sfîrșit de un om mai mult decît obișnuit?

Nu vreau să vă povestesc filmul, vă îndemn să-l căutați pe net și să-l vedeți. Că tot farmecul lui stă în cele cîteva întorsături de situație, în jocul firesc și bun și-n tehnica narativă în imagini.

tiff10

Dar aș vrea să vorbim un pic despre ce are acest film deosebit.

Păi…

Știți… filmul ar trebui să fie o narațiune în imagini dar, să vedeți ghidușie, foarte rar vedem de fapt așa ceva pe ecrane. Chiar și la case mari. Mulți nu știu să facă asta, să povestească în imagini și atunci bagă dialog, cel mai nașpa moment, dialogurile lungi și dese omoară filmul, ca să vezi, bagă efecte, bagă actori cît de mari pot, orice ca să se scoată. Să povestești istoria și caracterul unui om în imagine, hm, șmecherie, nu? Păi da. Păi să vedeți în filmul ăsta că se poate. Mai ales primele minute sînt un manual despre cum să faci o narațiune în imagini. Adică film. Mai încolo se mai înmoaie și ei, că deh, e oameni, dar rămîne și revine tot timpul narațiunea în imagini. Și să vedeți suspans, și surprize dacă au insistat să povestească așa. Și să vedeți că au terminat relativ repede cu răzbunarea și-au găsit ce povesti și în continuare.

Copy-of-Blue-Ruin-Crew

sus, echipa de la Blue Ruin 🙂

S-ar putea să mai fie o legătură și între bugetul limitat și calitatea asta a filmului. Și dorința și ambiția de-a face film și de-a demonstra ceva. Nu odată am văzut că lipsa de mijloace duce la creativitate. Acolo unde există creativitate, că unde nu există, duce la nimic. Bugetele mari și confortabile îi liniștesc prea tare pe mulți autori de film, pînă într-acolo încît nu se mai străduie. Aș vrea să văd un film al regizorului Jeremy Saulnier cu un buget mare, încă n-are așa ceva, sînt curioasă dacă ar avea aceeași calitate.

Lipsa banilor i-a făcut să caute cadre interesante, să n-abe dialog prea mult, să filmeze prin locuri cumva spectaculoase dar în natură, prin dărăpănături care culmea, au ajutat subiectul. Nu s-au concentrat așa mult aspra actorilor că n-au avut mari actori așa că s-au concentrat pe acțiune, intensitate, tensiune.

În plus, tot din cauza sărăciei echipei, filmul are un aer foarte realist, care ar trebui să placă, de exemplu, autorilor de film din românia.

Una peste alta, se poate face film și fără nu știu ce bani. Și dedic acest articol tuturor celor cărora le-am propus să facem film cu resursele pe care le avem, chiar și cu telefoanele mobile, decît să stăm frustrați așa, că nu ne bagă nimeni în seamă, și m-au refuzat. Uneori și rîzînd de mine.

MV5BNDA4MDgxNTI3OF5BMl5BanBnXkFtZTgwNTk1OTk4MDE@._V1__SX1394_SY786_

Mai bine faci un film bun, cu bani puțini, în care tu le faci pe toate: ești și operator și regizor și asistent de platou și femeie de serviciu și ce-o mai fi, decît să ți se ducă viața și să nu faci nimic.

Chiar dacă e singurul film pe care-l faci.

Uite, lui Jeremy i-a ieșit un film atît de bun încît ar merita băgat măcar pe-o listă de vară a școlilor de film. Următorul lui proiect se numește Green Room și e în post producție.

Advertisements