10424980_853334174706175_2764271351249881241_nde Alexandru Ojică, corespondent My Cult Events

Sunt cărți care se scriu trăind și cărți pentru care e necesară o cercetare minuțioasă. E vorba de acea deosebire fundamentală între mărturie și afirmare. Dacă în primul caz nu dorești decât o simplă confesiune a sufletului, în aproape toate ipostazele pe care le-a trăit, în al doilea putem vorbi de o adevărată teză care pleacă de la ipoteză și suferă în trecerea sa prin logica silogismului pentru a ajunge la concluzie. Cartea Iuliei aș încadra-o în prima categorie pentru că seduce prin umanitatea ei. Ea nu vine cu un pachet de soluții, cu acele răspunsuri posibile la întrebările fundamentale ale omenirii, ci se dorește a fi o sinceră mărturie a accidentului fericit, serendipity. În viața Sfântului Augustin e cunoscut acel episod în care un copil aflat pe malul mării încerca să adune într-o groapă mică de nisip toată apa mării. Serendipity, Despre România, Europa și lume reprezintă de fapt o încercare. O tainică încercare de a aduna gândurile pe care le poți avea într-o plimbare de sâmbătă după amiază pe rue de l Odeon, sau de pe faleza din Constanța, stând de vorbă cu oamenii și ascultându-le poveștile.

11046446_352120021644253_3170988158434716620_n

Am asemănat această carte unui caleidoscop. Pentru că am găsit o multitudine de imagini și situații din aceeași lume inepuizabilă. De fapt, cred că în paginile acestei cărți nu poți găsi altceva decât întrebările și, uneori, încercările de răspunsuri, unui om care se bucură de un cuvânt, chiar cel din titlu. Practic, răsfoind cartea afli articole pe variate subiecte cu o perspectivă obiectivă, bine documentată, dar și acel je ne sais quoi care te îndeamnă la a citi în continuare. Serendipity strânește, intrigă și cucerește tocmai prin modul său antinomic, paradoxal de a fi definit și nedefinit în același timp, concret și abstract, aici și acolo, acum și mai târziu. Mereu și niciodată.

Găsești în cele 500 de pagini rigoarea și căldura unui interviu dar și pasiunea unui reportaj. Vei afla în paginile acestei cărți o pledoarie pentru ziarul considerat „drog”, „oglinda noastră” dar care are și menirea de a educa într-un anume sens: „nu mai citim ca să trăim, în accepția deja depășită a lui Flaubert, ci ca să deslușim lumea în care trăim, micul univers egoist și paradoxal care ne înconjoară, pe care ni l-am ales conștienți, dar pe care nu îl înțelegem întotdeauna, și citim ca să ne înțelegem temerile și speranțele noastre” (p. 363). Însă, pe de altă parte, nu poți să nu zâmbești când citești că „totul nu este roz, deci, în imperiul european al poveștilor, iar supușii majestății sale (15.000, provenind din 100 de țări și vorbind 20 de limbi străine) sunt primii care se bucură de aniversare doar cu jumătate de gură” (p. 372)

(Foto jos: Iulia Badea Gueritiee, autoarea cărții, la lansarea cărții, cu: ”…Radu Magdin si Eduard Huidan, directorul Gazetei de Transilvania, cel care mi-a desenat drumul si mi-a spus “du-te la Paris, scrie, vom publica!””.)

11096658_352119818310940_5252702688827067194_n

Sunt texte care au fost scrise pentru blog dar și rânduri despre bucate, Republica Moldova, Traian Băsescu, Herta Müller, teatru, tenis, fotbal și deloc surprinzător poezia lui Borges, Amenințatul. Politica e prezentă ca un parfum simplu și constant. Nu îmbată dar are o tărie care definește. De altfel, după cum însăși Iulia a mărturisit, drumul se face mergând. Suntem cu toții peregrini în această viață, venind și plecând dar cu dorința de a rămâne aici cât mai mult și de a lăsa ceva în urma noastră. Un vechi proverb român spune că inima pribeagului e mereu în urmă. Cred că prin serendipity fiecare din noi, stârnit, intrigat, va ieși transformat în urma lecturii acestei cărți.

11059254_352119944977594_8992668649996034712_n

În ce mod se nasc gândurile în mintea fiecărui om, nu știu. Însă cred că Serendipity e una din lecturile folositoare pentru cel ce caută prezența vie a autorului în diferite aspecte ale vieții lui. Nu poți niciodată cuprinde și defini în totalitatea sa un om. Suntem atât de complecși dar, în același timp, suntem simpli și efemeri. Fiecare din noi, fie că ne dăm seama sau doar încercăm să înțelegem ce ni se întâmplă, este o poveste născută în urma unui accident fericit.

Alexandru Ojică, cititor

Advertisements