Tags

, , , , , , , , , ,

Într-o maternitate din Rusia, care seamănă mult prea tare cu aproape orice maternitate de stat din România, 4 femei de vîrste diferite și cu convingeri și educație foarte diferite se întîlnesc ca să nască sau… nu. Un prilej excelent pentru a socializa, vrînd-nevrînd, pentru a fi solidare, pentru a-și povesti viețile, pentru a se gelozi reciproc sau pentru a se ajuta. Un text fluid al Zlatei Demina, foarte bine scris, care trece dintr-o stare în alta pe nesimțite și care, în mîinile talentate ale actrițelor Ana Ioana Macaria, Ilinca Hărnuţ, Cătălina Bălălău, Oana Popescu, a lui Filip Panait și a regizoarei Ioana Petre, (de care nici eu n-am auzit pînă acum), devine o mică bijuterie.

(În foto: Ana-Ioana Macaria, actriță a teatrului Bulandra)

11015144_10206152363666766_740134089_n

În special Ilinca Hărnuț ne face să rîdem cu personalitatea ei invazivă, cotropitoare, răutăcioasă dar și generoasă pe care o împrumută personajului său, Lena. Sau poate personajul Lena i-o împrumută ei? Neașteptat de mult umor au și Cătălina Bălălău, în rolul tinerei inconștiente care vrea să avorteze într-un stadiu foarte avansat al sarcinii, Ioana Macaria ca femeia de afaceri care se consideră cumva, mai presus ca toate celelalte, sau personajul Oanei Popescu care vrea să treacă de primejdiile facerii cu ajutorul lui Dumnezeu. La acest spectacol se rîde, se rîde, se rîde în ciuda dramelor reale ale acestor femei și mai ales de ele.

(În foto, de la stînga la dreapta: Cătălina Bălălău, Ilinca Hărnuț, Oana Popescu)

10994651_10206152356586589_324362709_n

Dumnezeu le-a iubit pe aceste fete, pe regizoarea Ioana Petre și pe actorul Filip Panait cînd s-au apucat de această piesă. Nu numai ajutîndu-le să găsească umorul într-o situație atît de disperată dar ajutîndu-le să (re)găsească spații și mai rare în noi: duioșia, candoarea, înțelegerea. Actrițele au reușit să facă niște portrete recognoscibile, credibile ale femeilor de azi, sau de ieri, de pretutindeni. Și mai presus de toate au reușit să facă teatru, atît de rar azi, în București. Sînt momente absolut delicioase în piesă în care le privești fascinat/ă, cînd simți un val de satisfacție, de plăcere în timp ce piesa balansează între iritările inerente într-un salon de spital aglomerat și neaerisit și legătura ocazională dar puternică care se naște între aceste femei. Aceste senzații le ai numai cînd pe scenă se petrece acel fenomen greu de atins care se numește teatru. Și credeți-mă, ocaziile cînd se întîmplă așa ceva mi se par tot mai rare.

(În foto: Filip Panait)11007642_10206152356986599_1516535775_n

Există foarte multă umanitate în acest spectacol și niciun pic de privire critică asupra personajelor. Ceea ce e foarte bine într-o lume excesiv de grăbită să judece totul repede și din vîrful buzelor, fără milă, fără înțelegere, fără niciun fel de empatie. Mi-ar fi plăcut ca finalul să fie un pic mai clar. Sigur, el iese din cheia comică a spectacolului și ne arată și viață reală în care mai și mori, dar cred că tocmai acest aspec tragic, melancolic, poate un pic nedrept, ar fi dat și mai multă greutate întregului.

(În foto, de la stînga la dreapta: Ilinca Hărnuț, Oana Popescu)

10994828_10206152358146628_17281563_n

Note mari la toate capitolele: regie, pentru nuanțele omenești, credibile, pentru intimitatea creată și pentru încrederea în teatru, actorie pentru firesc și teatralitate, scenografie – Vlad Turturică, felicitări! -, pentru inventivitatea cu care a folosit un spațiu foarte mic într-un mod extrem de incentiv și evocator.

”Dumnezeu iubește” se joacă în pod la Bulandra, sala Izvor, (mai nou Liviu Ciulei), în așa numitul ”Laborator”. Acest pod, ca și sala din curte de la Grădina Icoanei au fost deschise din intenția pe care au o mai nou toate teatrele de a se extinde și de a aduce eventual producții independente. Și, deși e un spectacol bun, chiar foarte bun în actuala ofertă teatrală, mai bun ca multe producții recente ale teatrului Bulandra, teatrul nu-l promovează. Se joacă destul de rar și publicul vine destul de puțin. De ce toate astea? Poate managerii se tem de competiție pe care ar putea-o crea sau au creat-o deja? Poate e de-a dreptul acuzator să vezi deodată atîtea talente neștiute, unele nefolosite de zeci de ani? Nu e o situație întîlnită numai în teatrul Bulandra, peste tot e la fel.

(În foto: Oana Popescu)

10997041_10206152365906822_1613971111_n

Așa că, mergeți la teatru și vedeți ”Dumnezeu iubește” la sala Laborator a teatrului Bulandra. Nu lăsați acest spectacol nevăzut și nu-l lăsați să iasă afară din programul teatrului. Cele cîteva spectacole bune din București, vreo 20 în total, chiar merită văzute. Și acesta e unul dintre ele.

Captură de ecran din 2015.02.18 la 15.49.52

P.S.: Lucrez acum la o listă a spectacolelor care merită văzute în București, am s-o public în curînd.

Advertisements