Tags

, , , , , , , , , , , , , , , ,

DISTOPIE. Shakespeare. REMIX, un spectacol de Catinca Drăgănescu produs de secțiunea 9g a TNB, poate cea mai activă zonă din Teatrul Național la ora asta, mixează, așa cum ne anunță din titlu, teme și povești shakesperiene cu meme contemporane: jocuri video împărțite pe nivele și subnivele. Jocuri video care vin la pachet cu memele lor: choose your character, choose your weapon, end game, end level, celebrity deathmatch and so on.

10422081_1537943333134566_3080115300453844627_n

Propunerea este inedită, bizară chiar, aproape originală. E foarte greu să faci azi ceva cu adevărat original așa că, orice se apropie de această pretenție are ceva valoros. Propunerea aceasta inedită e ilustrată corespunzător: proiecțiile video, catwalk-ul și ilustrația sonoră sînt impresionante. Sînt în acelați timp adecvate temei dar și critic-politice: s-au luat din lumea politică multe sloganuri de campanie ”doar ponta blablabla” și s-au reciclat aici ”doar cornwall blabla” cu o concluzie tristă a tinerei generații inserată în partea a doua: ”democrația e inutilă”. Un concept ambițios, pretențios, chiar vast, nu?

IMG_9409

Felul neasumat în care au ales să joace acest joc, pentru că jocul e o mare temă în acest spectacol, a fost însă surprinzător pentru mine. Eu aș fi ales să dau o formă mult mai clară atît momentelor din joc cît și a celor din afara lui, căci existau cel puțin 3 layere: în afara jocului, în pauzele din joc și în timpul jocului. Iar aceste layere îți permiteau să sondezi diferite adînci ale aceluiași… joc/game: cît de tare te poți afunda și cînd încetează să mai fie joc jocul puterii, al pasiunii, plăcerea primară readusă în viața noastră de jocurile video, aceea de a te confrunta cu un altul într-un deathmatch.

10917037_1530709300524636_8575128386140374107_n

Poate am fost așa surprinsă de interpretarea lor pentru că, eu, probabil, răspund diferit la întrebarea: S-a schimbat lumea chiar așa mult din vremea lui Shakespeare? Din acest spectacol reiese, fie că autorii lui au vrut asta sau n-au vrut, că NU. Lumea s-a schimbat tehnologic însă tehnologia nu ne ajută să ne controlăm mai bine pasiunile. Omul nou e printre noi, dar nu cel visat de Nietzsche sau de Marx.

IMG_9408

Echipa acestui spectacol a ales să joace totul aerat, neasumat, neimplicat și cred că a fost vorba de o alegere întrucît pe Simona Cuciurianu am văzut-o în ”Orfani” la Teatrul Act, într-un spectacol de altă factură, pe un alt stil și care-și propune altceva, iar Cristina Drăghici, Crina Ene, Oana Popescu, Vladimir Purdel și Vlad Udrescu mi se păreau că au aptitudinile necesare și pentru a face actorie în forme consacrate. Renunțarea la aceste forme consacrate care vin dintr-un anume fel de-a face teatru a fost însă o parte a acestui spectacol. Ca o imagine a acestei lumi care nu vrea să-și mai asume nimic, nicio formă, nicio tensiune, nicio afirmație – și, apropo, nici lumea teatrală nu vrea să-și mai asume nimic mai nou, sînt spectacole în TNB jucate de Mălăiele și Caramitru care nu-și asumă mare lucru și nu-și propun mare lucru – acest spectacol e jucat într-un fel care, practic, copiază această tendință. Ceea ce mă duce la o concluzie și la o întrebare pentru autorii spectacolului:

a) Shakespeare e nemuritor și indestructibil. Poți să faci din el un puzzle pe scheletul unui joc video și tot ține.

b) există teatru fără forme? fără asumarea unor forme? segmentarea lui pe tiparului unui joc video nu presupune tocmai utilizarea unor forme și încă a unor forme simple, primare, aproape arhetipale?

Mi-ar place să am o discuție pornind de la aceste întrebări cu echipa acestui spectacol. Poate data viitoare. Și poate va fi o înregistrare video.

IMG_9395

De văzut. Pentru că e nou. pentru conceptul imaginat de: Catinca Drăgănescu, Sorana Țopa, pentru multimedia lui Darie Armin Alexandru (bravo!). Pentru că nu putem trece de la vechi la nou fără să dăm o șansă noului. Pentru că uneori ce-i nou în primă fază nu ne place. Și, în același timp, nu tot ce-i nou e și bun.

Apropo, e un spectacol făcut fără buget de la TNB, așa cum se spune pe culoare și prin backstage? My dears, dacă vom ajunge la concluzia că tot ceea e făcut FĂRĂ bani de la bugetul de stat e mai viu și mai provocator ca ceea ce e subvenționat va fi sfîrșitul teatrelor de stat. Și poate așa trebuie să fie. Căci, teatrele, deși au milioane de euro în buget, sume aiuristice dacă te uiți pe declarațiilor lor anuale, au arătat în ultimii ani că nu mai sînt interesate de nimic, mai ales de spectacol, spectatori.

Banii aceea sînt chiar ridicol de mulți comparativ cu bugetul pe care-l ai cînd produci o piesă, fie și o șușă, da, în teatrul independent. Și cînd te uiți la teatrele de stat care nici ele nu produc capodopere ți-e ciudă. Și te întrebi la ce folosesc? Să facă o concurență neproductivă producțiilor private?

Nu, nu sînt rea și dură și critică. Teatrul e pe o pantă suicidală și numai o reformă din interior îl poate salva.

IMG_9398

Advertisements