Tags

, , , , , , , , , , ,

Panică… mare la Nottara! În sfîrșit o comedie bulevardieră (mm, aproximativ bulevardieră) bună care sper că va băga panica-n piesele care mai de care mai proaste pe care le-am văzut acolo în ultimii ani. Tandemul Mircea Diaconu – Diana Lupescu a făcut praf și ce a mai rămas din acest teatru și încă! Diana Lupescu a rămas angajată acolo și pregătește o nouă piesă. Un musical! Un horror, probabil, cu Jojo în rolul principal…

În fine, să las răutăcismele astea, mm… răutăcisme?, și să vă povestesc despre piesă.

cand-la-nottara-e-o-mare-panica-barbatii-se-pot-regasi-ii-ajuta-un-autor-un-regizor-si-trei-actori-toti-exceptionali-18473114

Max – Gabriel Răuță – primește într-o noapte un telefon de la prietenul lui Leo – Alexandru Jitea -, care vrea să treacă taman atunci pe la el, și se bucură tot așa de mult de această ”surpriză” pe cît ne-am bucura majoritatea dintre noi. Leo chiar vine la Max și în ciuda protestelor mai mult sau mai puțin exprimate rămîne și peste noapte. Dimineața li se alătură fratele lui Max, Joni – Vlad Zamfirescu – și uite așa, pe principiul un rus, un american și-un român avem un designer, un inginer și-un producător-realizator TV care-și vor petrece următoarele zile împreună, timp în care vor descoperi că fiecare e cuprins de deferite panici existențiale. Panici existențiale… ubicuue, căci niciunul nu se alarmează în fața infinitului universului, a sensului vieții, a întrebării: ce căutăm noi pe pămînt. După o perioadă de acomodare: ascultat muzică și filme, etalat limbaj vulgar-degajat, genul ăla pe care unii bărbați îl cred șic, un must have în panoplia accesoriilor masculine, băutul ritualic al cafelei sau al berii, măștile lor maciste cad și sînt nevoiți să-și vadă, (au!), și să-și accepte (au! au!) unul altuia sensibilitățile, părțile, ăăă, moi, din caracterul lor ”tare și amărui”, ca să citez o foarte plată și exasperant de banală reclamă la bere (dar care acum mă gîndesc că se potrivește cu imaginea pe care o promovează unii bărbați). Unuia îi place Almodovar mai mult decît e admisibil între heterosexuali sadea ca ei și găsește în ”Hable con ela” mai multe sensuri ca o femeie, altul e într-o criză matrimonială, iar cel de-al treilea e pe care să-și piardă cea mai importantă relație din viață: cea cu job-ul lui de realizator-prezentator TV. În viețile noastre comune și banale e nevoie de multă iscusință să treci și peste așa ceva, și despre asta e vorba în toată piesa.

Și tocmai asta o să vă placă la ea.

IMG_9372

Cei trei actori Gabriel Răuţă, Alexandru Jitea, Vlad Zamfirescu și regizorul Theodor-Cristian Popescu se simt foarte bine în acest spectacol și l-au construit-o într-o zonă care le e și e și spectatorului foarte confortabilă. Acest confort pe care ți-l transmit te face să zîmbești mai tot timpul și, în perioada asta din viețile noastre a tuturor cînd mai tot ce ne înconjoară e strident și în tușe groase, devine chiar o mare calitate. Dacă am trăi într-o societate îmburghezită, îmbogățită și așezată n-am aprecia așa ceva. Dar acum, zău dacă nu e confortul cîteodată ca o zi de duminică plină de soare.

Confortul e și calitatea și defectul acestui spectacol. Defect pentru că panicile de pe scenă sînt într-o zonă acceptabilă. Actorii și personajele lor n-au chiar așa mare lucru de recuperat și nu traversează de fapt nimic de netrecut. Nimeni nu a testat vreo zonă periculoasă și asta face ca spectacolul, și textul în fond, să aibe o anvergură mică. Dar, vă garantez că nu vă veți gîndi musai la asta în timpul spectacolului, pentru că actorii și regizorul au scos la bătaie tot șarmul lor și au salvat situația. Scenografia nu e cea mai originală din lume dar dă bine pe scenă și subtil, scoate în evidență situațiile închise în care sînt cele trei personaje. Luminile și muzica sînt discrete și la un moment dat apare și aproape nelipsitul azi insert video. Căci nu mai știm să fim moderni fără clișee moderne. Dar despre asta, altădată.

O ”Panică” vioaie, contemporană, vă veți recunoaște bărbații/domnilor în ea, de văzut înr-o seară cînd aveți chef să vă amuzați cu băieții, înainte de-o bere ca pe vremurile de altădată.

panica-afis-presa

Teatrul Nottara, Bucureşti

Panică de Mika Myllyaho
Traducere de Cristina Toma
Regia: Theodor-Cristian Popescu
Scenografia: Cosmin Florea
Ilustraţia muzicală: Gabriel Răuţă
Videoproiecţie: Ciprian Duică
Cu: Gabriel Răuţă, Alexandru Jitea, Vlad Zamfirescu

Advertisements