Mike Leigh este unul din regizorii mei preferați. Filmele lui, mai ales: ”Vera Drake” (un fel de ”4,3,2…” dar mai bun), ”Another Year”, ”Secrets and Lies”, ”All or Nothing” m-au atins, mi-au atins multe corzi sensibile. Ah, îmi doresc un dvd cu ”All or Nothing”, cine îmi face un cadou de Crăciun? :).

MV5BMjA4Mjk1NDU2MV5BMl5BanBnXkFtZTgwMzEzMjc5MjE@._V1__SX1394_SY786_

Admir tehnica lui intimista, ce poate face cu puține mijloace, (nici el n-are nu știu ce bugete, a avut atît de puțini bani pentru ”Vera Drake” încît i-a pus pe actori să inventeze o linie melodică și s-o fredenoze, că n-aveau bani de drepturi de autor. Deci nu știu ce vă tot văicăriți atîta, dragi colegi, cred că mai degrabă suferiți pe alocuri de lipsă de talent nu de lipsă de finanțe), capacitatea de-a descrie la fel de bine toate personajele implicate în poveste, felul cum povestește, căldura cu care-și tratează toate personajele. Îi sînt recunoscătoare pentru atenția plină de sensibilitate cu care privește femeile, mai ales cele căzute. În filmele lui o să vedeți, en fin, femei, nu clișee, femei așa cum sînt ele, cu slăbiciuni multe, multe, cu vieți frînte din cauza unor decizii foarte proaste și a unui stil de viață nociv, dar foarte, foarte frumoase în căderea lor din ideal. În cele patru filme enumerate mai sus o să vedeți porterete extrem de fine și pline de compasiune ale unor femei extrem de ”călcate”, de apăsate de viață. Dragul de Mike Leigh e un feminist, cel puțin ca regizor, unul adevărat, și în sensul frumos al cuvîntului. Nu în ultimul rînd temele pe care le abordează sînt teme majore, nu meschine, și, deși se întîmplă în familii din regatul unit e imposibil să nu te regăsești în ceva din poveștile și personajele lui. Nu pune sentințe, nu e moralizator, aproape că nu-ți impune punctul lui de vedere. Deși, felul lui de a vedea lumea e cumva melancolic și seducător.

De asta aștept de vreo 8 luni ”Mr. Turner”, ultimul lui film, un biopic bazat pe viața pictorului englez Joseph Mallord William TurnerRA (baptised 14 May 1775 – 19 December 1851).

L-am văzut în cadrul festivalului Filme de Cannes la București, în oribilul cinema Patria, înghețat, împuțit, o batjocură pentru o capitală europeană.

Poate și condițiile pe care nu le-am mai putut ignora, e al treilea film pe care-l văd acolo doar în ultima săptămîna în timpul acestui festival, m-au influențat… dar, la final concluzia mea este că e cel mai slab film a lui Mike Leigh de pînă acum.

MV5BMTYzNDAyODcyNV5BMl5BanBnXkFtZTgwNjEzMjc5MjE@._V1__SX1394_SY786_

Sînt multe lucruri bune în film, cîteodată atît de bune încît dăunează produsului final. În primul rînd Timothy Spall care a luat premiul pentru interpretare masculină la Cannes, anul acesta, cea mai prestigioasă distincție pentru un actor pe pămînt european.

MV5BMjcxMDQ4MTY3MV5BMl5BanBnXkFtZTgwNjk2MjI2MTE@._V1__SX1394_SY786_

Timothy Spall a jucat în registre foarte diferite și în ”All or nothing” și ”Secrets and Lies”, foarte cald, înduioșător chiar acolo, ceea ce te face să înțelegi, cît de bun actor este, de fapt. Sau în seria Harry Potter, apropo. Doar că aici, nu știu, a fost prea mult. Deși, înțeleg de ce a primit premiul și cred și eu că trebuia dat un semnal în direcția asta: vrem mai mult ”joc” nu mai multe manechine!

MV5BMTU0OTc2Nzk1OF5BMl5BanBnXkFtZTgwODg5ODY4MTE@._V1__SX1394_SY786_

Interpretarea lui e incontestabil sclipitoare, inovatoare chiar într-o vreme în care sînt (iar) admirați actori profund interiorizați ca Ryan Gosling sau Tilda Swinton, actori care reușesc să fie fascinanți fără să schițeze prea multe gesturi și fără să apeleze la prea multe expresii. În totală contradicție cu stilul acesta de joc, Timothy Spall ne propune 1723 de expresii (asta am împrumutat-o dintr-o cronică britanică), vreo 248 de icnete, gemete, grohăituri, mîrîituri și hîrîituri, o poziție corporală țeapănă și niște ochi vii și-n permanentă mișcare. E o extraordinară expoziție de tehnică actoricească din partea lui, care, din păcate însă, transmite foarte puțină emoție sau deloc. În plus, i-a pus în încurcătură pe toți colegii lui care au trebuit să facă față acestui asalt fără să cadă în caricatură. În preajma lui iese însă foarte bine Dorothy Atkinson (Hannah Danby, menajera lui Turner), care spunînd aproape nimic și pendulînd între cîteva expresii mai degrabă înțepenite pe fața ei, ne transmite parcă mai multe ca Timothy Spall însuși.

William-Turner-Paintings-40

Apoi decorul atît de minuțios pregătit încît te sufoci. Nu există loc pentru imaginație în acest film, sau pentru romantism, deși picturile lui Turner sînt încadrate fix în stilul romantic, precursor al impresionismului. Viața lui Turner… am înțeles cîte ceva despre ea, dar parcă prea puține. Dacă ai vedea scenele separat, presupun că multe sînt impresionante, lecții despre cum trebuie făcut un film de genul ăsta, dar adunate toate au efectul unui tort mîncat tot într-o seară: cumva, ți se apleacă.

Femeile au toate parte de partituri scurte dar bune și avem plăcerea să le revedem multe din colaboratoarele lui obișnuite: Lesley Mansvile (heartbreaking în ”Another Year”), Ruth Sheen, o simpatică Marion Bailey și Dorothy Atkinson, am spus mai sus. De fapt, ultimele cadre rămîn tot pe o femeie, ca și cum ochiul lui regizoral nu s-ar putea desprinde de suferința acestor personaje nici în cazul unui film care are în centru un bărbat și ce bărbat!

Prea lung, te face să te uiți la ceas și la final să te întrebi dacă a vrut să spună ceva și ce a vrut să spună. Povestea nu se adună înspre ceva, nu există niciun punct culminant, ba chiar momente de cotitură din viața lui Turner sînt trecute cam ușor (de pildă: moartea tatălui, ani din carieră în care stilul lui nu mai era apreciat, moartea unei fiice pe care a băgat-o altminteri prea puțin înspre deloc în seamă…). Interpretarea lui Timothy Spall te poate face să rîzi, pe alocuri, coloana sonoră e superbă dar parcă nepotrivită cu atmosfera, all in all, un mix de lucruri bune și mai puțin bune care cumva n-ajung la rezultatul așteptat.

Snow Storm - Steam-Boat off a Harbour's Mouth exhibited 1842 by Joseph Mallord William Turner 1775-1851

Așa că, mă aștept ca Mike Leigh să nu-și încheie cariera aici așa cum s-a speculat. Ceea ce e o veste bună pentru mine.

Captură de ecran din 2014.10.31 la 21.27.59

 

P.S.: Acum ar cam trebui să scriu ceva despre un film bun al lui Mike Leigh, nu? 🙂

Advertisements