Tags

, , , , , , , ,

Pentru că tot am trecut prin diverse aventuri anul ăsta, aventuri multe legate de distribuție, casting, producție, consiliere post-traumă-repetiții la telefon, m-am gîndit să scriu un mic îndrumar pentru actorii care activează mai ales în spațiul independent. Să zicem că ești un actor sau o actriță, plin de talent și tocmai ți s-a propus un rol. Ce faci?

Cînd n-ai chef să intri în proiectul respectiv pentru că Mercur e-n conjucție cu Luna Neagră. Și Saturn e retrograd în Scorpion. Și piața e așa plină de oferte de muncă încît tu-ți permiți să refuzi.

1. NU e un răspuns. La fel ca și DA. Mai rămîne să găsești o formă să-l împachetezi.
2. Spui nu și atît cînd nu mai vrei să-i vezi ever pe omenii ăia. O să înțeleagă, te asigur. Bine, după ce-o să sune 100 de prieteni și o să-i înnebunească de cap: păi cum adică numai nu și atît? Dar ce-a vrut să spună? Dar de ce doar nu? Dar de ce crezi c-a reacționat așa? Credeți că nu înseamnă de fapt da și doar se lasă greu?? În ciuda acestor motive nesfîrșite de socializare, de ieșit la bere, bere la care se va discuta mult acest NU al tău, și care-ți vor face ție numele să circule pe piață, te asigur că deep down in their troubled souls au înțeles ce-ai vrut să spui. Din prima. Eu aș înțelege din asta și mai multe: de pildă nu te-aș mai chema niciodată la nimic.
3. Nu dai niciun răspuns și nici nu mai răspunzi la telefon doar în cazul în care vrei să dai senzația că ești cel puțin infatuato-retardat. (Nu știu sigur cum se scrie chestia asta). O mare divă care e atît de asaltată de propuneri încît își aruncă o dată pe lună aifonul la gunoi pentru că n-are timp nici să șteargă atîtea mesaje și apeluri pierdute. Pe de altă parte, strategia asta poate să aibe efecte secundare: eu de pildă aștept tot mai puțin un răspuns. Chiar și de la o divă. Dacă n-am primit unul în 3-4 zile, (la început așteptam 2-3 săptămîni), consider că tipul/tipa are o problemă de neînțeles cu sine și n-are rost să mă mai încurc cu el/ea. Prea ocupat = o să am prea multe probleme cu tine, deci nu.
4. Există mai multe feluri de NU. Poate chiar ai motive obiective și atunci e bine să le pomenești. Am filmări, am alte proiecte, am probleme personale, etc. Și dacă vrei să-i mai vezi pe oamenii ăia la față, nu uita să adaugi: NE VEDEM LA URMĂTORUL PROIECT. Nu fii tufă, lasă-ți ușa deschisă. În caz că nu știai, sînt mii de actori nejucați numai în București.
5. Dacă n-ai motive dar nu-ți pică bine proiectul ăla punctual, din motive de Lună Neagră, Venus retrogadă și din astea, mai bine inventează un nu mai elaborat. Fii creativ, în pana mea, doar ai terminat o facultate cu profil artistic. Și la final, nu uita de formula magică: NE VEDEM LA URMĂTORUL PROIECT. Ba chiar poți să te interesezi de pe acum care ar fi următorul.

Cînd vrei să intri într-un proiect care nu-i făcut de gașca ta

1. Știu, proiectele sînt în găști deobicei, așa că zici da cînd te cheamă prietenii. Și ăia te știu și acolo-ți permiți. Cît îți permiți. Dar dacă zici da cînd te cheamă unii mai necunoscuți, fă în așa fel încît să rămîi cumva în distribuție. Nu te da singur afară, ca mai apoi să suni 100 de prieteni și să le povestești de karma ta cea rea. ÎNVAȚĂ TEXTUL.
2. Nu-ți număra replicile, și chiar dacă le-ai numărat, dintr-o curiozitate stîrnită de ascendentul tău în Gemeni sau de mania persecuției sau mai știu eu ce, nu informa regizorul sau dramaturgul care mai e și regizor, că ai 67 de replici care însumează 239 de cuvinte. Și 1708 semne cu tot cu semnele de punctuație. Și că actorul X are 138 de replici. Care au atîtea cuvinte …Și că te plictisești așteptînd pînă vine rîndul replicii tale. Sincer, e ceva ciudat în atitudinea asta. Dubios de-a dreptul. ÎNVAȚĂ TEXTUL.
3. Nu întîrzia la prima repetiție. Nu întîrzia la nicio repetiție. Nimeni nu e dator să te aștepte. Iartă-mă, traficul ăsta – e cea mai obosită scuză pe care am auzit-o în ultimii 15 ani. Nu, nu-ți aduci aminte în mijlocul unei repetiții că trebuie să pleci undeva. Și nici n-ai venit la repetiții ca să-i anunți pe ceilalți că n-ai chef să repeți. Nu propune doar ore imposibile de repetiție. ÎNVAȚĂ TEXTUL.
4. Nu pune condiții multe gen: nu joc cu ăla că-i prea înalt, prea scund, prea gras, prea slab, prea urît, prea frumos, etc. Dacă-mi ceri să-ți aduc un partener de scenă care să te pună în valoare pe tine, o să încep să am dubii. Dacă mă suni după repetiții să mi te plîngi că nu știu cine nu te-a băgat în seamă, zău … sau că vreun personaj celebru, patronul sau patroana locului în care jucăm i-a salutat întîi pe X și pe Y și apoi pe tine, și că aura ta a avut de suferit din cauza acestui ranking ad-hoc … nu știu cum să-ți spun dar … nu e bine. ÎNVAȚĂ TEXTUL.
5. Fii sociabil. Mai dă și tu un telefon o dată pe lună, nu aștepta ca o divă ce ești să fii doar tu sunat. Vorbește cu ceilalți. Dar nu te folosi de ei ca de niște coșuri de gunoi în care-ți arunci toți nervii și toate frustrările. Sîntem la repetiții nu la terapie de grup. Întreabă cînd nu înțelegi ceva. Pe de altă parte dacă după două luni de repetiții încă nu înțelegi ce vrea regizorul/dramaturgul de la tine și nici personajul nu-l înțelegi, dacă încă mai ești la stadiul: dar ce spune chestia asta aici? Nu știu … poate e mai bine să ai o discuție sinceră cu conducătorul acelui proiect. Orișicum, pînă la acest impas, formula magică e: ÎNVAȚĂ TEXTUL.

ALTE 5 SFATURI, DE ȚINUT MINTE:

1. Cînd primești un text pe care nu-l cunoști, citește-l. PÎNĂ LA CAPĂT. N-am citit eu textul tău pînă la capăt, dar merge, sună interesant, nu-i un început de relație profesională prea bun. Dacă n-ai răbdare și interes să citești nici textul pînă la capăt …
2. Comunică-i celui care te-a contactat în cît timp îl citești: o zi, două, o lună, să se știe de o treabă. Ține-te de ce ai zis. În general, consideră fiecare înțelegere verbală ca fiind fermă și respect-o.
3. Fii cît de onest poți. Dacă-mi spui că pleci în Suedia pe un job bine plătit într-un parc de distracții și te văd peste o săptămînă făcînd figurație într-o șușă de doi lei … nu te-ai scos deloc. În funcție de cît chef de mișto am în ziua respectivă, s-ar putea să vin să te întreb cum e în Suedia. Și să-ți rîd în nas. Și te mai sun eu pentru alt proiect, tu așteaptă.
4. Nu-mi spune mie că textul meu e genial și eu am fost cea mai bună în piesa mea, ca mai apoi să te duci să-i spui unui coleg că textul meu e de rahat și la fel și eu, dar el era strălucitor. Lumea asta-i mică, nu ți-ai dat seama pînă acum? Și în timpul liber n-avem altceva mai bun de făcut decît să discutăm fazele astea între noi. De fapt toate repetițiile încep cu bîrfelile de ieri. Și cu compararea diverselor afirmații contradictorii pe care le-ai făcut de curînd.
5. Nu fă pe îngîmfatul, nici dacă ești pe val. Ce e val ca valul trece și pe mine mă lasă rece. Sincer. Sînt atîția actori care se cred mari și de care n-am auzit. Pînă în vara asta de exemplu. Și apoi, dacă te dai atît de mare, ceilalți n-o să aștepte decît să-ți rupi gîtul. Ceea ce o să și faci. Probabil. Hai, alivoar.

*

Cu drag și dor,
NE VEDEM LA PROIECTUL URMĂTOR 😉

Advertisements