Tags

, , , ,

Am fost intotdeauna fascinata de Ludwig van Beethoven. Atat de muzica lui cit si de povestile care circulau despre viata lui. Acum doua veri, Beethovenin timpul festivalului Enescu, am vazut pentru prima oara un documentar foarte bine facut, care scotea in evidenta amanunte mai putin cunoscute publicului larg. De pilda, ca era un pianist desavirsit, foarte greu de egalat si azi, ca si intotdeauna. Exista pianisti cotati ca excelenti si care nu pot urma intocmai indicatiile lui de pe partituri. Ludwig canta cu o mana ce nu reusesc pianistii de azi sa cante cu doua, si a lasat bucati muzicale compuse de el care demonstreaza acest lucru. Apoi, faptul ca toata viata a sperat ca o sa-si intalneasca si o sa traiasca o noua iubire, si ca, indiferent de dezamagirea celei care a trecut, credea ca cea noua o sa fie desavarsita, uimitoare. Optimismul si speranta intr-o fericire si in puterea de a  reincepe viata de la zero. Optimismul care l-a facut sa-i ceara unui prieten cu cateva zile inainte sa moara, cele “cinci sticle de vin promise” care ii vor reda – credea el – tonusul si vigoarea necesare sa-si reia viata la cotele obisnuite. Tot felul de idiosincrazii care, cu siguranta, il faceau de nesuportat, adeseori, dar fara care n-ar fi fost el insusi. faptul ca dupa o anumita varsta nu se mai spala, nu mai facea curat, nu mai punea pret pe nimic in afara de muzica si dragoste. Puterea absoluta cu care a trecut peste surzenie, aratand ca talentul, inspiratia vine dintr-o sfera superioara.

El. Unicul.

Luwig van Beethoven.

n. 16 decembrie 1770, Bonn – d. 26 martie 1827, Viena

Advertisements