verzi și uscate s.r.l.

 (pentru Ruxandra,  care mi-a amintit de Nuri Bilge Ceylan, un articol pe care cred că l-am publicat doar pe blogul lui Marius Manole)

mi-era cald şi parcă nici nu mai aveam chef după „The Tree of Life” să văd alt film. Nici pe acela nu apucasem să-l cuprind, nici în minte, nici în suflet, nici chiar în memorie, (şi poate un astfel de film nu poate fi cuprins, chiar aşa … oricînd, oricum), şi îl văzusem printre pupăturile zgomotase şi lipicioase ale iubăreţilor din faţa mea, ţigările aprinse ale fumătorilor care cereau mereu cîte-o ţigară de la altcineva, sau un foc, sau altceva şi acompaniată de înfometaţii care ronţăiau liniştiţi nişte snacks-uri cu aromă falsă de chilli pe fundalul sonor al Simfoniei no. 4 în E minor de Brahms. Coloana sonoră, ah!, coloana sonoră! Am reascultat-o de dimineaţă, thanks Google, thanks Brahms, Berlioz, Bach, Schumann, Thanks God

View original post 1,208 more words

Advertisements