Tags

, , , , ,

filmele romanesti facute in ultimii ani ne arata mai degraba o Romanie care nu exista. Romani care nu par a fi adevarati, facuti din carne si oase, din vise si nevoi, din bucurii si pacate. Oricat de jalnici am fi in realitate (si numai voi stiti cat ma plang eu de asta, aici, pe blog), oricat de fraieri, de ignoranti, de inculti, usor influentabili, labili, ingamfati, oricate pacate postdecembriste surprinzatoare am fi adunat, nu suntem atat si asa cum ne arata personajele din filmul “Schimb valutar”.
*
Bine ca am vazut doar ultimele 20 de minute. Bine ca n-am adaugat banilor publici irositi pe un film de o asa proasta calitate si singura resursa inepuizabila din lume: timpul.
*
Nimic din ce ziceau sa ce faceau personajele nu semana cu realitatea. Nici cu vreun alt model literar ori cinematografic. Nimic nu era nici adevarat nici inventat. Nici nu-ti oferea vreo tema majora de cugetare. Filmul nu analizeaza nimic, nu digera nimic la fel cum nici nu surprinde nimic din ce ne inconjoara. E plat, fad, sub banal, sub mediocru. De fapt nici nu e film. E … nimic. Actiunea, feţele, locatiile, nimic nu era atragator. Nici suficient de inspaimantator sau respingator. Actorii sunt mai urati decat media nationala (autorii romani de film au dezvoltat o adevarata obsesie in ultimii 20 de ani pentru actorii prost proportionati, cu capul adanc varat intre umeri, urati, pentru actritele inexpresive, scunde si fara forme, cu ochi mari si goi, eventual cu o celulita vizibila pe picioare), iar interpretarea lor variaza undeva intre sleampat si monoton. Chiar cred producatorii, regizorii ca eu vreau sa vad un barbat rotofei, cu ochii perpetuu injectati (Cosmin Selesi) care se fataie disgratios prin fata camerei 1 ora si 40 de minute? Chiar isi inchipuie ei ca eu ii cred cand imi spun ca toate moldovencele sunt curve si proaste si mai mult decat atat locuiesc intr-o garsoniera absolut sordida din cel mai naspa (eventual) cartier al Bucurestiului? (unde, btw, sunt vizitate de avocati impliniti profesional, care probabil au dezvoltat un fetis pentru mizerie, altfel nu-mi explic cum au ajuns sa se dea de-a berbeleacu in asa hal de conditii). Dar autorii chiar nu s-au uitat la televizor in ultimii 20 de ani. Moldovencele noastre, dimpotriva, au dobandit o faima de fete absolut descurcarete, prin succesul celor mai cunoscute reprezentante ale lor: Monica (aproape fosta) Columbeanu, Mihaela Radulescu, Andreea Marin, Anna Lesko, s.a.m.d. Iar sponsorii lor numai apetit pentru farmecul sordid al garsonierelor de cartier n-au.
*
Zau! Romania a dat ticalosi mult mai talentati. Mult mai interesanti. Colorati, zemosi, plini de viata, plesnind de incantare in fata propriei persoane. Un fel de amuzament cinic le incalzeste fata, mai ales cand se gandesc cat de usor de pacalit suntem.  Ticalosi, escroci despre care chiar poti spune o gramada de lucruri. Uitati-va in jur. Amintiti-va de un Vantu, de un Patriciu, de altii ca ei. De Severin, prietenul lobby-stilor din parlamentul european. De PDL-istul ala amator de carnati (am uitat cum il cheama). Uitati-va la “baietzii dashteptzi”, mai mari si mai mici din jur. Nici unul nu e atat de vested, de stereotip, de lipsit de haz.
*
Cinematografia se ineaca din nou intr-o balta periculoasa. Aceea a mediocritatii depline de unde, nu pot rasari nici macar anti-eroi exemplari, precum cel jucat de Javier Bardem in “Biutiful”, precum hotii fermecatori din “Once upon a time in America”, de mafiotii pe care toti i-am imitat o data-n viata, din “Nasul”. Regizorii nostri nu par a fi regizori ci niste dubluri, scenaristii par a fi inexistenti. Nu vad nimic in ei, nimic nu li se reflecta in imaginatie si in ratiune. Gandesc in scheme ieftine. Se folosesc doar de proptele de doi lei. Nu fac filme pentru nimeni, caci ma indoiesc ca ei s-ar uita, cinstit la asa ceva. Dupa cateva zvacniri ce-mi redasera speranta, filmul artistic si chiar documentar se pravale dramatic …
*
Pana sa ajunga sa faca un film adevarat, mai va …

Advertisements