Pedro Almodovar se scapa de mai toti barbatii din filmul sau Volver cu mai multa precizie, gratie, candoare si nepasare decat ne-am scapa noi de ai nostri, in viata de toate zilele … de grasii ce ne infunda canapelele cu o sticla de bere in mana, cu o punga de seminte in cealalta mormaind infundat si plictisit, taman ca unul din personajele din filmul lui:

– stai sa vad si io meciu’ asta si fac cutare sau cutare lucru. Poate imi gasesc chiar si un servici’!

El n-asteapta prea multe, ii executa sumar, simplu, fara complicatii.  Mai tarziu, in film, ne povesteste despre o alta executie, a unui alt barbat din familie, fara nicio tresarire de constiinta, fara nicio remuscare, fara nicio frica de Dumnezeu (Dealtminteri Dumnezeu pare ca le ajuta pe femeile din film,  protejandu-le, usurandu-le drumul).  Barbatii trebuie sa piara – e ca o justitie divina – pentru ca nimeni nu-i mai poate rabda: sunt incestuosi, sunt tradatori, sunt curvari, sunt magari, sunt lenesi, puturosi, gretosi si nu ezita sa se masturbeze in pat langa tine, daca le refuzi vreodata privilegiul de-a te calari, prea obosita fiind dupa o zi de munca.

Aproape ca intelegi din filmul lui ca astfel de barbati trebuie executati, trebuie exterminati ca sa nu-si  transmita genele mai departe. Femeile se vor descurca foarte bine fara ei – ceea ce din proprie experienta va pot confirma. De cele mai multe ori mai bine fara decat cu …

Asa cu femeile din filmul lui Almodovar:  infloresc dupa ce scapa de barbati, gasesc solutii neasteptate problemelor lor financiare, devin mai unite, unele chiar se intorc din “morti” … chiar daca nu fusesera chiar moarte. Arata bine, canta frumos, gatesc de exceptie, CE MAI … o data ce-au scapat de tot de barbati incepe o viata de invidiat :)))))))))))))

*

Eu n-as fi indraznit sa fiu atat de directa si atat de simpla, candida chiar, in orice relatare despre nimicnicia barbatilor, cum a fost Almodovar. Chiar daca cunosc toate aceste lucruri, stiu ce vorbesc femeile intre ele si pot aproxima procentual ca 80 – 90 % gandesc la fel: la o adica, barbatii nu sunt buni de nimic. Am auzit asta in toate cercurile: de le cele mai invatate, inalte si cu pretentii pana la cosmeticeana de ieri care-mi povestea cu naduf despre un client barbat, gras, laudaros si gretos, sau femeia de serviciu care-si intretine familia: sot, copii, parinti, din salariul acela mizer. Stiu pe de rost privirile indulgente ale femeilor care ii privesc pe barbatii lor in timp ce se lauda: fac io, pot io, stiu io – stiind ca n-o sa faca nimic; stiu privirea resemnata a gospodinelor carora barbatul le tranteste acru si dispretuitor dupa o zi de curatenie, spalat, calcat si gatit: ce mare lucru ai facut? , stiu dispretul ascuns al intelectualelor militante care nu gasesc suport pentru nicio cauza decat tot in suratele lor de gen feminin, stiu smecheria amuzata a celor ce-i mulg de bani pe doritorii de prospaturi, silicoane si botox, de hlizeala perpetua la tot ce spun ei, de ochi mari beliti, cu pleoape date pe spate: wow, ce tareee esti!,  stiu …

*

Am pastrat intr-un colt ferit si discret cu rigurozitate si precizie marturisirea unei femei care, inainte de divort cocheta vag cu gandul …”cum ar fi, dac-ar fi, cum ar fi dac-ar…  muri?” …

*

stiu, si-mi pare rau ca nu stiu mai multe povesti bune, frumoase despre barbati …

P.S.: Un film de vazut, of course!!

Advertisements