Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Am văzut aseară, 15 februarie 2010, noul spectacol al lui Afrim, “Câtă speranţă”, montat la Odeon. Premiera a fost pe 13 februarie 2010.

Un pic shocking ca de obicei, dar și plin de candoare chiar şi atunci spune obsesiv căcat şi pişat. E cam ciudat să rezumi farmecul unui regizor folosind cuvintele astea dar… și el le-a folosit. Spectacolul e de fapt o succesiune de tablouri de viaţă metamorfozate într-o înșiruire de mici perle vizuale. Mi-a încîntat ochiu’, (m-a făcut efectiv din “poze”, din poignet… ), mi-a spus poveşti foarte dramatice într-un fel cald şi voluptos – de parcă nici nu le mai vedeam tragismul ci comicul uşor grotesc – m-a amuzat, m-a făcut să chicotesc, să zîmbesc şi să cred că are viitor şi potenţial mare. Mi-au plăcut decorul – Iulia Vâlsan – şi costumele. Cred ca poate să mai exagereze niţel în direcţia asta … cu un efect dramatic și mai accentuat.

Trei impresii distincte se formulează şi îmi trec prin cap, (tipul, Afrim, e impresionist de felul lui):

1. Am avut senzaţia ca Dorina Lazăr & Co ( adică directoarea teatrului + altele tari şi mari p-acolo) l-au chemat pe Afrim să pună o piesă cu ele + ei, pe sistemul: “să-l chemăm băă pe Afrim ăla, că-i la modă, să pună o piesă şi cu noi” – şi când “ăla” a venit nu s-au mai străduit să facă nimic – adicătelea să joace.

2. Afrim nu ştie să tragă concluzii. Afrim e neconcluzionar ( … da, nu există cuvântul ăsta. Dar îl inventăm pentru el, că merită). Nu poate trage o tuşă groasă între tuşele lui diafane şi subtile pentru a scoate ceva în evidenţă. Nu reuşeşte să construiască un apogeu, un orgasm. Cred că asta-i lipseşte pentru a  mă da efectiv gata (ha!   :).

3. Începutul e amuzant cu adevărat de abia când priveşti spectacolul de la coadă la cap. Într-adevăr, cum o să plece doi de la un spectacol de-a lui ( un tip şi o tipesă) discutând pe drum despre ce-au văzut. Şi mai ales, ce o să reţină ei … şi nu în ultimul rând, cum o să marcheze prima lor întâlnire un astfel de spectacol ( ha, ha!).

*

O să înţelegeţi ce spun de abia după ce o să vedeţi spectacolul. Ceea ce vă recomand cu zâmbetul pe buze.

Advertisements