Tags

, , , , , , , , , ,

De câţiva ani mă strădui să sintetizez, să surprind esenţa societăţii româneşti, mecanismul prin care a dat un chix atât de lamentabil, reuşind să-i facă pe cei ce au mai apucat comunismul să întoarcă faţa spre trecut oftând cu regret. Mă uit în jurul meu fascinată – subjugată de atracţia pe care o exercită răul asupra noastră – ma uit fascinată în jur şi observ, memorez, adun, selectez … analizez cum reuşim să promovăm şi să etalăm doar mediocrităţi în detrimentul calităţilor şi principiilor, al valorilor de toate felurile.

Si piesa Rodicăi Popescu Bitanescu ( “Inca-i bine” – de care am vorbit şi în postarea anterioara) mi-a mai dat un hint, un răspuns. Algoritmul românesc perdant e fix ca parcursul acestei piese. O actriţă cu ceva renume şi o brumă de talent, o figură simpatică, a însăilat un text prin enunţarea unor banalităţi, a unor stereotipii pe care cei mai limitaţi dintre noi le folosesc continuu: “fa-ţi iarna car şi vara sanie, că deh” … “peste 10 ani o să pui mâna pe curu ei ca pe clanţa uşii” … condimentate desigur cu vulgarităţi: “nu se mai zice prostime ci pulime …” etc. S-a folosit de relaţiile pe care le-a acumulat în timp şi de-a lungul carierei: prieteni vechi, amantlâcuri, datorii … şi-a mai chemat 2 prietene si 3 obligaţii şi gata piesa. Lamentabilă ca mai tot ce am produs în general in ultimii 20 de ani. Dar aplaudată cu urale la scenă deschisă. Într-un mod atât de şocant încât nu poţi să nu te întrebi cât de orbi or fi cei ce au ajuns în seara aceea la teatru? Şi dacă se aplauda aşa, oricum şi la orice, cum se va mai face diferenţa între bun şi prost?

Acest sistem al însăilării unui produs şi apoi al punerii lui pe piaţă prin intermediul vechilor sau mai noilor prietenii a împânzit toată societatea românească precum un cancer urât si netratabil.

Si vinovaţii nu sunt ei, directorul TNB si Bităneasca, nu!, vinovaţii principali suntem noi! Noi cei ce stăm în sală si aplaudăm nefăcând nicio diferenţă între bun si rău, între prost şi de calitate, între tufă şi geniu.

De ce facem asta nu pot să-mi explic. De ce frica asta de-a sancţiona, de-a admonesta, de-a reaşeza lucrurile în locul lor firesc? De ce teama de a-i arăta RPB că nu-i vreo mare scriitoare iar regizoare nici atât şi că, mai bine s-ar concentra să ne mai dea câteva roluri memorabile acum pe finish? De ce aplaudăm ca nişte lobotomizaţi la tot şi toate? De ce înghiţim docili tot ce produc acei câţiva care se pot agăţa de ceva plase de salvare? De ce aceeaşi atitudine de prostănaci şi la teatru şi pe stadion şi la piaţă, şi în politică şi în familie?

Nu vrem să judecăm pe nimeni pentru că sperăm că la rândul nostru vom beneficia de clemenţa celorlalţi si nu vom fi judecaţi? Aplaudăm mediocritatea pentru că în felul acesta ne ridicam si pe noi la rang de valoare? Wow! Şi mai departe ce-o să se întâmple … unde o să ajungem aşa?

De ce nu ne permitem niciun tip de cenzură? De ce nu selectăm nimic? De ce suntem inerţi şi inepţi? Nu facem nicio legătură între asta şi stadiul la care s-a ajuns?

Parca Ceauşescu şi nevestica lui s-ar fi spart în sute, mii de exemplare care ne conduc acum de peste tot devenind în felul ăsta mult mai greu de eliminat.

Advertisements